Sistemul de recunoaştere a semnelor de circulaţie: analiză

An de an, cataloagele producătorilor auto se aglomerează cu tot mai multe sisteme de asistenţă rutieră, pe măsură ce industria se îndreaptă, cu paşi repezi, spre era conducerii autonome. Între timp, suntem ademeniţi cu o varietate largă de valeţi electronici, care pun umărul la îndeplinirea obligaţiilor specifice şoferiei. Iar printre cele mai la modă funcţii la ora actuală este, fără îndoială, sistemul de recunoaştere a semnelor de circulaţie. Cum şi cât de mult ne ajută? Teoretic vorbind…

Teoria

Aparent, “filosofia” sistemului de recunoaştere a semnelor de circulaţie – abreviat TSR (de la Traffic Sign Recognition) – nu este foarte complicată: tehnologia utilizează o cameră video integrată în oglinda interioară, care înregistrează traseul parcurs de maşină. Imaginile sunt comparate cu cele stocate în baza de date, iar, dacă valabilitatea semnelor întâlnite este confirmată, acestea sunt afişate, sub forma unei pictograme, pe ecranul computerului de bord.

În cazul în care vehiculul este dotat cu sistem de navigaţie sau cu un serviciu de informaţii despre trafic, TSR accesează datele oferite de device-ul/serviciul respectiv. Astfel, limitările de viteză sunt afişate chiar dacă indicatoarele nu au fost observate sau, pur şi simplu, lipsesc cu desăvârşire (graţie GPS-ului, TSR recunoaşte zona şi afişeză viteza maximă de deplasare conform legislaţiei în vigoare – 50 km/h pentru localităţi, 100 km/h pentru drumuri europene etc).

Iniţial, sistemul de recunoaştere a semnelor de circulaţie a fost gândit pentru a depista indicatoarele cu limitări de viteză; ulterior, el a evoluat încât să recunoască şi alte semne, printre care cele de restricţionare a depăşirilor, de limitare a vitezei în anumite intervale orare sau de pătrundere în zonele interzise.

În plus, sunt capabile să reacţioneze la prezenţa indicatorelor electronice, specifice sistemelor de control al traficului, şi să reglementeze viteza în funcţie de condiţiile meteo (acolo unde legea o impune).

În viitor, cei de la Continental (care, alături de experţii Mobileye, sunt pionierii sistemelor TSR moderne) promit că “asistentul” va fi capabil să recunoască avertizările inscripţionate pe asfalt, dar şi indicatoarele specifice anumitor ţări.

Cât despre disponibilitatea sistemelor TSR, evoluţia a permis implementarea lor şi pe modelele populare; astfel, pe lângă maşini de genul lui Audi A8, BMW Serie 5/Serie 7 sau Mercedes S-Klasse, ele au fost incluse şi în cataloagele unor vehicule precum Opel Astra şi Insignia, Volkswagen Golf şi Passat ori Ford Focus. Sună bine, dar ce se întâmplă în realitate?

Practica

La capătul unui test publicat de Auto Bild Germania în 2011, ce a vizat compararea mai multor sisteme TSR, s-a ajuns la un verdict neplăcut pentru producători (şi clienţi, deopotrivă): tehnologia nu convinge.

“În principiu, un asemenea sistem ar ajuta enorm, degrevându-l pe cel de la volan. Din păcate, toate modelele testate funcţionează defectuos – credibilitatea scade spre zero. Un şofer atent vede şi ştie mult mai multe. Banii daţi pe sistemele de asistare nu sunt bine investiţi. Nu încă”, a sunat concluzia prestigioasei publicaţii germane. Aşadar, ce n-a mers?

Pe scurt, în cadrul unui traseu prestabilit (unde toate indicatoarele relevante au fost înregistrate cu o precizie de 100 m), jurnaliştii au încercat să vadă cât de exacte sunt sistemele TSR. Tagma modelelor de lux a fost reprezentată de Audi A8, BMW Serie 7, Mercedes CLS, Mercedes S-Klasse şi Volkswagen Phaeton, în timp ce, ca reprezentant al “proletariatului”, a fost ales Opel Astra. Ei bine, indiferent de provenienţă, rezultatul a fost acelaşi: sistemul comite erori grave.

La acea dată, Audi A8 a ignorat, uneori, semnele care indică limitarea vitezei în anumite intervale orare, iar în alte cazuri a indicat o viteză de 50 km/h acolo unde exista o limită legală de 30 km/h. Nici Serie 7 nu s-a lăsat mai prejos: deşi a început perfect testul, l-a încheiat cu penalizări consistente după ce, în mijlocul oraşului, a indicat o viteză maximă de 100 km/h.

Mercedes CLS nu a reuşit să “vadă” un semn de restricţionare a vitezei pe autostradă şi s-a încurcat la anumite indicatoare, iar S-Klasse a ignorat un semn de limitare a vitezei, după ce… a afişat un indicator montat pe un drum lateral.

Între timp, Phaeton “s-a lăudat” cu expunerea limitării de viteză după aproape un kilometru de mers prin localitate, iar Opel Astra a nesocotit anularea limitelor de viteză şi a abuzat de pictograma dedicată semnelor de circulaţie nerecunoscute (în apărarea ei, trebuie spus că sistemul TSR nu avea acces la datele sistemului de navigaţie). Înspăimântător, dar poate că, totuşi, Aghiuţă nu e atât de negru.

Obiectiv privind lucrurile, de la acest comparativ au trecut doi ani. Ori, în secolul vitezei, doi ani sunt suficienţi pentru ca lucrurile să evolueze (şi greşelile să se îndrepte). Reprezentanţa BMW în România, de exemplu, ne asigură prin vocea managerului de comunicare Alexandru Şeremet, că, în cazul modelelor bavareze, sistemul de recunoaştere al semnelor de circulaţie funcţionează bine, inclusiv pe drumurile autohtone (excepţie face actualul X5 – şi “fratele” de platformă X6 –, a cărui cameră nu permite utilizarea funcţiei în România; totuşi, noul X5, recent ivit în primele fotografii oficiale, va avea un TSR updatat).

De ce “bine” şi nu “perfect”? Deoarece mai există şi unele mici erori, cauzate, în principal, de haosul specific circulaţiei de la noi (de pildă, TSR poate deveni confuz în zonele unde muncitorii care repară drumurile instalează, într-un singur loc, o grămadă de indicatoare). Din păcate, nu am reuşit să contactăm şi alţi importatori, dar ceva ne spune că, şi în cazul lor, situaţia este diferită faţă de trecut.

Concluzii

Înainte de a trage vreo concluzie, trebuie făcută o precizare: funcţia de recunoaştere a semnelor de circulaţie NU înlocuieşte atenţia celui de la volan. Inclusiv producătorii recomandă sistemul drept un ajutor în uşurarea muncii şoferului, nu un subiect al preluării responsabilităţii.

Mesajul BMW România este clar: şoferul are datoria să rămână vigilent şi să identifice/respecte toate semnele de circulaţie întâlnite pe traseu.

Pe de altă parte, această menţiune nu rezolvă utilitatea sistemelor TSR. A înţelege un aspect este una, a-l accepta este alta. Mai ales când vorbim despre o tehnologie care, pe lângă faptul că solicită un cost suplimentar, vizează şi îmbunătăţirea siguranţei rutiere.

Cu alte cuvinte, orice client interesat de o funcţie de asistenţă se va aştepta ca ea să funcţioneze perfect, în 100% din timp. Lucru valabil şi pentru cea de recunoaştere a sistemelor de circulaţie.

Aşadar, ne este greu să recomandăm achiziţia unui sistem TSR. Tehnologia este încă crudă pentru a garanta perfecţiunea, iar erorile, oricum ai privi problema, sunt greu de scuzat. În definitiv, chiar şi un singur semn ratat în întreaga “carieră” a sistemului, sau o apreciere greşită a vitezei maxim admise, poate avea consecinţe grave pentru cineva care, taman în acel moment, se bizuie pe indicaţiile “copilotului”.

Până la urmă, cei mai buni ochi sunt, încă, cei ai şoferului. Şi nici un sistem de asistenţă, oricât de performant ar fi el, n-ar trebui să ne lase să credem altceva. La un moment dat, maşinile care se conduc singure vor face parte dintr-un prezent care, azi, e scenariu de film SF. Până atunci, rămâi cu privirea în patru.

Surse: WikipediaAuto BildBrunel, Mobileye, Continental

Error thrown

Cannot use object of type stdClass as array