Ce este şi cum funcţionează transmisia cu ambreiaj dublu

Deşi pare o invenţie relativ nouă, transmisia cu ambreiaj dublu este mai veche decât ai crede. Francezul Adolphe Kegresse, creatorul autoşenilei, s-a gândit la o asemenea cutie încă din 1939; totuşi, cei care au reuşit să o pună în practică au fost germanii, prin Audi şi Porsche.

Bunăoară, în 1985, faimosul Audi S1 triumfa în la fel de celebra cursă de la Pikes Peak echipat cu o transmisie cu ambreiaj dublu. Un an mai târziu, Porsche 962C devenea primul prototip dotat cu o cutie PDK (acronimul folosit de Porsche pentru cutia cu ambreiaj dublu), câştigător într-o cursă de anduranţă (Monza 1000).

Aşadar, avantajele transmisiilor cu ambreiaj dublu au fost identificate din vremuri timpurii, dar numai recent au putut fi valorificate şi de modelele de serie. Motivul? Îl vom dezbate ceva mai târziu; până atunci, să vedem ce este, mai exact, o transmisie cu ambreiaj dublu.

Înainte de toate, trebuie explicat conceptul de transmisie robotizată. Care, în esenţă, este o cutie manuală a cărei acţionare a fost automatizată. Un întreg arsenal de actuatori electromecanici – sau, după caz, electrohidraulici –, controlaţi de un computer, se ocupă de schimbarea treptelor şi de operarea ambreiajului, singura grijă a şoferului fiind manevrarea volanului.

Azi, majoritatea cutiilor robotizate permit şi schimbarea manuală a rapoartelor, dar scopul existenţial a rămas acelaşi: să combine confortul unei transmisii automate cu robusteţea şi simplitatea unei cutii manuale. În plus, o transmisie robotizată este mai ieftină de fabricat decât una automată, cu repercusiuni pozitive în contabilitatea producătorilor.

Totuşi, transmisia robotizată are un mare dezavantaj: timpii necesari schimbării treptelor nu sunt suficienţi de buni. Comutarea propriu-zisă a rapoartelor se face aproape instantaneu, însă restul procesului, care implică activarea/dezactivarea ambreiajului şi transmiterea efectivă a cuplului la roţi, este destul de lent. Iar acest lucru nu este pe placul “sportivilor”, care acuză cutiile robotizate de acelaşi “păcat” cu al suratelor automate.

Problema a fost rezolvată prin introducerea încă unui sistem de transmitere a momentului motor, cu propriul ambreiaj, arbore primar şi arbore secundar. Cele două ambreiaje, care dau numele cutiei, formează un mecanism unitar conectat la volant, iar unul din arborii primari trece prin interiorul celuilalt. Altfel spus, avem de-a face cu două transmisii robotizate într-una singură: una responsabilă de treptele impare, cealaltă – de treptele pare.

Principiul de funcţionare al transmisiei cu ambreiaj dublu este destul de simplu şi pornește de la ideea ca, în permanenţă, o nouă treaptă (fie ea superioară sau inferioară) să fie “armată”. Cutia selectează din timp angrenajul potrivit – aflat evident, pe celălalt arbore –, iar apoi, la momentul oportun, doar decuplează un ambreiaj şi-l activează pe celălalt; astfel, timpul efectiv de schimbare a treptei se diminuează considerabil.

Aşadar, o cutie de viteze cu ambreiaj dublu este foarte rapidă, confortabilă – datorită conceptului constructiv, şocurile de la schimbarea treptelor sunt aproape eliminate – şi, important în zilele noastre, eficientă. Din păcate, o asemenea transmisie este scumpă de produs şi implementat, acesta fiind şi motivul principal pentru care a ajuns destul de târziu în dotarea maşinilor de serie (în special a modelelor populare).

Totuşi, în ultimii ani, avantajele transmisiei cu ambreiaj dublu au devenit din ce în ce mai clare, astfel că tot mai mulți clienți trec peste problema preţului şi o bifează în fişele de comenzi. Inclusiv producătorii de maşini sport şi supersport s-au convins de potenţialul ei, iar bolizii cu transmisii manuale devin, pe zi ce trece, o raritate.

Un exemplu elocvent este chiar Porsche 911: aproximativ 80% dintre clienţii legendarului model optează, azi, pentru o transmisie PDK

Surse: AutoSaga, HowStuffWorksDriveAbout.comThe Car Secrets

Error thrown

Cannot use object of type stdClass as array